Afara ploua iar si iar, cu stropi mari si reci. Stau in casa si privesc pe geam cum din nori curg rand pe rand, ordonati, stropi de ploaie, asezandu-se pe pamantul imbibat deja de prea multa apa. Crengile pomilor se lasa incet spre pamant sub greutatea picaturilor care pica incontinuu pe frunzele verzi. Cativa oameni care si-au facut curaj sa iasa printre picaturi, se ascund sub umbrelele care ii apara de ploaia uda. Un catel ud pana la piele, cauta un loc uscat unde sa se piteasca si sa se usuce. Incet, se lasa noaptea peste pamantul ud. Picaturile se aud cum pica in noaptea neagra. Cate un fulger mai brazdeaza cerul noros, din cand in cand, urmat de un tunet surd. Afara ploua.