GREIERELE SI FURNICA
(Fabula moderna)

Primavara.
Furnica sapa, pune seminte, face straturi. Apare si greierele. – Ce faci, greierasule? – Merg la un tenis cu baietii. – Mai, mai! Sa nu vii la iarna sa-mi ceri mancare, ca nu stiu ce-ti fac! – Da, da, bine….

Vara.
Furnica aduna, secera, coseste. Trece greierele, cu o chitara sub brat. – Ce faci, ma? – Ma duc sa cant cu baietii in parc. – Sa nu uiti: de la mine sa nu ceri de mancare.

Toamna.
Furnica culegea de zor, facea dulceturi, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub brat. – Ce faci, ma? – Ma duc sa cant cu baietii in bar. – Bine, ma, da’ la munca nu vii pana la iarna?

Vine iarna.
Furnica statea in pridvor, infofolita intr-un sal si cu un ceai fierbinte in mana, cand vede o limuzina. Din ea coboara greierasul. – Ce faci, greierasule? – Uite, ma duc la Paris sa cant. Am avut succes cu chitara. – Bine, greierasule, bafta. Si daca-l vezi pe unu’, Toparceanu, zi-i ca-mi bag picioarele in „Balada” lui !